vineri, 17 februarie 2017

Filtrele Y si scaderea temperaturii de ambient din imobil



ATENTIONARE

Curatati periodic filtrele Y de la sursa termica!

Caracteristica la care sa fiti atenti este aceea ca in imobil se simte o scadere nejustificata a temperaturii de ambient(deoarece in sistemul de incalzire secundar scade temperatura agentului termic vehiculat, acest lucru datorandu-se depunerilor ce se acumuleaza in filtrul Y aflat pe returul circuitului primar). Sursa termica nu intra in acest caz in avarie(decat la blocajul total al circulatiei agentului termic), insa isi diminueaza progresiv temperatura si debitul prin modularea(scaderea) puterii, rezultand totodata si cicluri mai scurte de functionare ale acesteia.

Am intalnit mai multe cazuri in care agentul termic(apa) din sistem era trecut in prealabil prin dedurizatoare si prin tot felul de alte filtre, inainte sa ajunga la sursa, insa, chiar si asa, tot au existat depuneri de sedimente in filtrele Y aflate pe returul surselor termice.

Personal, la sistemele de incalzire prin pardoseala, din mai multe motive demne de luat in considerare, de cate ori am avut ocazia am insistat si am recomandat tuturor achizitia amsamblurilor distribuitor/colector, cu termometre prevazute pe acestea(sau GPA cu termometre atat pe tur, cat si pe retur circuit secundar). Pe langa alte aspecte, avand ambele termometre “on board”, in orice moment puteti sa va dati seama daca exista nereguli in functionare, iar persoanei la care apelati pt service ii va fi mai usor sa constate si sa elimine cauza.


Montajul corect al filtrelor Y

Filtrele Y se monteaza corect “pe orizontala”, cu baza filtrului in jos, ca in imaginea atasata. Filtrele(de orice tip, inclusiv cele Y) se flancheaza cu robineti de trecere.

miercuri, 9 noiembrie 2016

Calculator Necesar Termic



Sunt sigur ca mare parte din cei care citesc aceste randuri, inainte au cautat pe net informatii referitoare la calculul termic al imobilului. Si eu am cautat. Impins de curiozitate sau de anumite discutii contradictorii. Si am gasit cateva. Unele relativ simple si directe, altele alambicate in formule si imbarligaturi - de simteai ca om normal si neantrenat cu tot felul de termeni si parametri de specialitate – ca ti se scranteau ochii si neuronii, fiind nevoit sa introduci anumite date non-familiare in locuri speciale din tabele sau chestionare, ca apoi sa iti dea, dupa minute bune de straduinte si naduseli, un rezultat. De cele mai multe ori, departe de adevar. Foarte departe de adevar. Cu vreo 40-50% mai sus (si asta in cazul fericit in care nimereai si introduceai bine datele solicitate, ca altfel rezultatul era “pe aratura”). Ei bine, pana la urma, ca in vorba "multi vad putini pricep", ceea ce rezultase la calcule, aia rezultase, iar ce rezultase era luat drept adevar, mai ales ca vestitele “calculatoare” sunt prezente pe site-uri de instalatii termo-sanitare cu nume si renume, sau pe bloguri de profil ce se vor a fi create de catre specialisti/proiectanti in domeniu. Fiindca s-ar putea astfel facil subintelege ca ar trebui sa poarte o calitate de adevar indiscutabila. Bineinteles, acest adevar, acest rezultat obtinut, luat drept bun de fiecare persoana in parte, mai era disecat uneori si pe bloguri sau forumuri, aprobat sau respins, total sau partial, impanzind totusi spatiul virtual cu nemuritoarea intrebare:

Ce necesar termic are imobilul meu?

Sau, mai bine si mai direct zis: ce putere sa aiba sursa termica ce o voi alege pentru imobilul meu?

Raspunsul este cat se poate de simplu. Insa nu pentru toata lumea, fireste. Unii dorind sa fie mai catolici decat Papa, altii cautand si virgula de dupa virgula, ori iepurele din joben, crezand ca este asa cum au citit ei pe undeva pe net ori au auzit de la vreun cumnat instalo-zugrav, ca pentru instalatia cu radiatoare este un anumit necesar termic, iar pentru incalzirea prin pardoseala, necesarul termic ar fi altul. Nimic mai fals. Pierderile termice ale unui imobil sunt aceleasi, indiferent de sursa de incalzire ce o vom folosi, dar si indiferent de sistemul termic pt care se opteaza.

Personal consider ca toti cei ce-au prezentat astfel de calculatoare ale necesarului termic, oricat au simplificat sau au complicat chestionarul in care trebuiau introduse anumite date de catre solicitanti, au apelat mai degraba la EN1907, desi acest normativ a fost inlocuit de EN1264. Probabil unii dintre acestia nu au stiut si nici nu au habar ca normativul s-a schimbat. Sau il flutura drept stindard(gen: produsele noastre corespund normativului EN1264...), dar sunt de fapt pe langa gard, pe langa caruta daca le soliciti un calcul termic, fie el si grosier.
Imi amintesc de un caz, din nenumarate altele, cand in urma cu cativa ani ma "contram" cu un ditamai directorul tehnic al unui mamut de firma, cu statut greu in echipamente termo-sanitare, de la care urma sa achizitionez o PDC, el sustinand ca pt un anumit imobil necesarul termic este de 35 kW, iar eu sustineam ca este de max. 23 kW. Am ignorat pana la urma ce agregat recomanda el(ca putere), si am ales ce am calculat eu. Pana la urma, fu` ca mine. Si-am stat si-am gandit eu asa, in sinea mea, ca daca nici macar un director tehnic nu are habar sa realizeze un calcul relativ simplu, atunci ce ma mai mir de unii vanzatori ce calculeaza necesarul termic "la cubaj"...?! Nu ma mir, doar ca unii prin functia ce o detin si prin locul de munca specific, sunt catalogati drept specialisti, insa de fapt nu reusesc altceva decat sa induca lumea in eroare prezentand falsuri drept adevar. Partea si mai rea este ca se si lupta pana in panzele albe sa sustina si sa demonstreze ca au dreptate.



Pierderile termice ale imobilului = Necesarul termic al imobilului

Pornind de la aceasta relatie, lucrurile parca par si mai simple.

Pentru un imobil anvelopat(termoizolat) mediu, adica 10 cm EPS pe peretii exteriori, 10 cm EPS sub placa(fundatie) + 3-5 cm XPS peste placa(sub sapa) si 20-30 cm (vata minerala + EPS) la plafon(acoperis), necesarul termic este cuprins intre 60 si 70W/mp. Depinzand de mai multe detalii. Dar pt un calcul grosier, si mai ales in cazuri rezidentiale urbane uzuale nu avem nevoie de multe detalii, fiindca nu prea ajuta. Decat in anumite cazuri. Ceea ce vreau sa spun este ca indiferent daca vorbim de un imobil de 100 mp sau despre un imobil de 350 mp, ambele anvelopate mediu, tot o centrala termica pe gaze de 24 kW vom alege. Fiindca in cazul centralelor pe gaze, nu se gasesc centrale de puteri mai mici(decat prin comanda speciala si la pret prohibitiv). Mai mari, da, se gasesc. Daca vorbim de o centrala termica pe lemne/peleti/electrica, lucrurile se schimba, deoarece exista si de puteri mai mici decat cele pe gaze, astfel incat, acele detalii de care spuneam mai sus, pot avea sensul lor la calculele specifice, astfel incat imobilul de 100 mp va avea nevoie de o centrala de maxim 7 kW, iar imobilul de 350 mp ar ramane tot la o centrala de 24 kW.

Daca termoizolatia imobilului este ceva mai buna, sa zicem 15 cm EPS/vata minerala pe peretii exteriori, 10 cm EPS sub placa(fundatie) + 5-10 cm XPS peste placa(sub sapa) si 30-40 cm (vata minerala + EPS) la plafon(acoperis), atunci necesarul termic al imobilului poate fi incadrat la 50 W/mp. Astfel, imobilul de 100 mp ar avea un necesar termic de 5 kW, iar cel de 350 mp ar avea un necesar termic de 17,5 kW(dar pt care tot o centrala pe gaze de 24 kW vom alege, de ex).

Daca optati pentru o termoizolatie si mai zdravana a imobilului, va puteti incadra cu acesta ca si casa eficienta energetic, iar valoarea necesarului termic scade. Implicit si consumul de gaz/electricitate/lemne/peleti, scade.

*Evident, in cazul termoizolarii imobilului, una este sa se foloseasca EPS 80, alta EPS 100. Cum exista si diferente la termoizolare intre cea cu vata bazaltica si cea cu vata minerala. Deh, detalii…

Grosierul meu “calculator” nu este si nici nu se doreste un etalon de calcul al necesarului termic al imobilelor, deoarece, asa cum am mai spus, sunt cazuri in care este nevoie de un calcul foarte amanuntit, detaliat si precis, iar eu acum incerc doar sa repar oarecum stangaci, boacane facute de predecesorii mei colegi de ramura care-au prezentat prin diferite locuri pe net, “calculatoare” cu o valoare de adevar… departe de realitate. Insa, pe de alta parte, va puteti bizui pe o mult mai mare apropiere de realitate prin estimarea mea grosiera de calcul, atunci cand alegeti o sursa termica(centrala termica), si garantez ca nu veti gresi cu nimic.



Pentru un calcul detaliat si precis al necesarului termic al imobilului, recomand sa apelati la un inginer energetician/proiectant bun(atentie, in tara sunt doar putini cu adevarat buni!).

Va doresc succes!

P.S. – Nu mai credeti in toate bazaconiile prezentate pe net! Uneori nici firmele de prestigiu nu ofera altceva decat bazaconii drept cele mai fondate si mai adevarate informatii.

duminică, 3 ianuarie 2016

Proba de presiune la incalzirea prin pardoseala. Cand se efectueaza, inainte sau dupa turnarea sapei?



Cu cateva zile in urma, un utilizator pe un forum, intreba(ca multi altii de pana acum) daca se poate monta doar teava si sa toarne apoi sapa, fara proba de presiune, sau trebuie sa faca proba de presiune inainte de a se turna sapa.

Desi multora le-ar parea evident ca trebuie facuta proba de presiune inainte de-a se turna sapa, din pacate(sau din fericire), eu am un alt punct de vedere, diametral opus. Exprimat la nivel logic, argumentat. Si pe baza experientei acumulate.

Personal, nu imi pare imperios necesara proba de presiune inainte de turnarea sapelor, daca teava PEX folosita este de buna calitate. De asemenea, proba cu aer la incalzirea prin pardoseala imi pare o prostie, reloaded. And reloaded.
La probele normale de presiune, teava PEX de buna calitate nu prezinta modificari de diametru(decat de cativa microni), si asta doar in cazul presiunii, insotita de temperatura (crescanda a) agentului termic vehiculat. Cu cat temperatura agentului termic este mai mare, cu atat exista posibilitatea de deformare mai mare(si aici ne referim mai degraba la gradul de elongatie). In conditii normale, doar cu presiune de aer, teava nu prezinta elongatii si nici nu-si modifica diametrul. Exclusiv la presiune mare, da, teava prezinta un grad de elongatie vizibil. Insa garantat nu atinge nimeni la probe normale asemenea presiune.

Pe de o parte, circuitele la incalzirea prin pardoseala sunt dintr-o bucata, nu prezinta imbinari, ca la tevile PPR, de ex. Da, daca ar fi vorba de tevi PPR care trebuie inglobate in sapa, atunci proba de presiune ar fi neaparat necesara, inainte de turnarea sapelor.

La montajul pe plasa STM, de ex, teava nu este afectata daca, sa zicem, accidental este zgariata de aceasta, deoarece zgarietura este superficiala. Iar tevile PEX de buna calitate au un raspuns nemaipomenit privind S.C.G./D.L.F.(Slow Crack Growth  / Dezvoltarea Lenta a Fisurii), comparativ cu tevile de calitate mai slaba ce sunt afectate in timp chiar si de o banala zgarietura.

Cazurile in care, accidental(sau cu rea intentie) cineva a “bubuit” teava ce urmeaza a se acoperi cu sapa, se observa chiar si la o mai superficiala privire de ansamblu. Nu este facil a se gauri/taia o teava PEX prin actiuni mecanice de orice fel, fara ca cineva sa nu reuseasca sa observe acest lucru pana in a se turna sapa. Teava PEX nu este afectata decat de actiuni mecanice strasnice asupra sa. Iar acest lucru este VIZIBIL.

Pe de alta parte, o teava PEX de calitate nu are cum sa prezinte vicii de fabricare, aceasta fiind verificata minutios inca de la stadiul de productie. Linia de productie a tevilor PEX de calitate nu permit vicii de fabricare, fiindca utilajul se opreste instant daca in procesul de productie apare chiar si cea mai mica eroare sau abatere de la parametrii introdusi in calculator. Cine a avut posibilitatea sa vada vreo linie de productie de-acest fel poata confirma spusele mele. Asa ca teava nu prezinta defecte de fabricatie, cei care pun in opera incalzirea prin pardoseala este de inteles ca nu se saboteaza… Alti terti lucratori, da, pot sa gaureasca accidental (sau rau intentionat) teava pusa in opera, insa cazurile acestea sunt atat de rare si se intampla doar intr-un anumit mediu, incat nu are rost sa ne ingrijoram. Si-atunci hai totusi sa gandim pozitiv si sa lasam deoparte drobul de sare.

Echipa care pune in opera incalzirea prin pardoseala, solicita beneficiarilor(sau cel putin asa ar trebui), front de lucru. Acest lucru insemnand ca de atunci de cand se incepe, si pana se termina montajul incalzirii prin pardoseala, singurele persoane care intra in imobil sunt acelea care se ocupa de punerea in opera a acesteia si bineinteles, beneficiarul lucrarii. Nu cred ca vreun executant sa accepte la locatie, pe parcursul punerii in opera si alte echipe, cu terte activitati. Iar daca ar exista intamplator aceste cazuri, nu stiu prin ce concurs de imprejurari, beneficiarul ar trebui sa fie constient ca este primul responsabil in a-si proteja investitia, si informat de catre executant cu privire la toate situatiile neplacute in care-ar putea sa se afle acesta, acceptand o atare decizie a sa, de “aglomeratie” a locatiei si lucru de-a valma. Implicit si de cazul accidental sau rau intentionat ca cineva sa-i “bubuie” vreo teava. Si nu cred ca vreun beneficiar si-ar dori o atare responsabilitate sa o ia asupra sa. Astfel, majoritatea inteleg. Iar cei cativa, ce nu vor sa inteleaga, o "intorc elegant printr-o pirueta scolareasca"... solicitand neaparat proba de presiune, inainte de turnarea sapei, insistand, pe motiv ca "asa se face". Oare asa se face?!

Cei care ulterior montajului incalzirii prin pardoseala intra in imobil cu turnarea sapelor, fie ca o vor face mecanizat sau nu, nu au instrumente uzuale de lucru cu care sa “bubuie”, chiar si accidental vreo teava. De ex, se poate calca pe tevi, se poate trece cu roaba plina ochi de mortar peste acestea, se poate aseza peste tevi palnia de la “elefantul” transportator al sapei mecanizate sau “trompa” (etc). Toate aceste actiuni normale de lucru, fara macar ca tevile sa se deformeze catusi de putin. Nu mai vorbim ca acestea sa fie taiate/intepate/gaurite. De mistrii, dreptare si alte “acareturi”, presupun ca nu ar fi de luat in considerare ca “arme albe” pentru tevi.

Toti beneficiarii sunt indrumati ca imediat dupa punerea in opera a incalzirii prin pardoseala, sa aiba echipa pregatita sa traga sapa deasupra. Ca tocmai, si astfel, sa evite posibile neplaceri.

Asadar, in opinia mea, proba de presiune pentru cazul incalzirii prin pardoseala se poate lejer efectua dupa turnarea sapelor(referindu-ne la sistemul umed in cazul de fata).


Ca regula generala:
NIMIC rau nu se poate intampla(ba dimpotriva), atata vreme cat beneficiarii urmeaza indicatiile, solicitarile si recomandarile firmei care se ocupa de incalzirea prin pardoseala. Bineinteles, admitand faptul ca firma aleasa este una profi. Iar beneficiarii sa fie constienti ca nu au cum sa cunoasca domeniul mai mult, mai amanuntit si mai bine decat acestia.


Privind indicatiile de montaj, intretinere, exploatare, etc, fiecare firma poate sa faca propriile sale reguli. Unele din acestea pot fi comune cu ale altora sau nu. Asta nu inseamna ca este ceva neaparat gresit, la unii sau la altii. Insa pot afirma cert ca unele idei si reguli pot fi depasite, perimate, desi se pastreaza. Asa si cu proba asta de presiune la incalzirea prin pardoseala, ce zica-se ar fi neaparat necesara inainte de turnarea sapelor...

duminică, 15 februarie 2015

Parchetul si incalzirea prin pardoseala. Sistemul umed vs sistemul uscat.


Sistemul umed sau sistemul uscat?

In decursul timpului am participat la discutii interesante, insa am fost si martor la unele opace, elucubrante si sterile, astfel incat am auzit tot felul de mituri si teorii, care mai de care mai “savante”, referitoare la incalzirea prin pardoseala. Printre acestea, de exemplu, am auzit si persoane ce-au afirmat ca parchetul nu este recomandat la incalzirea prin pardoseala. Aceasta afirmatie(ca multe altele, dealtfel) reprezinta de fapt o exagerare grosolana - ca sa o numesc astfel, finut.

Producatorii de parchet declara ca orice tip de parchet este potrivit pentru incalzirea prin pardoseala, cu mentiunea ca trebuie luata in considerare rezistenta termica a acestuia si faptul ca parchetul din lemn masiv, cat si cel multistrat (stratificat), lucreaza in timp. Parchetul fiind influentat continuu de temperatura si de umiditate. Astfel incat, intr-un imobil, daca umiditatea este mare, lemnul va absorbi vaporii de apa si isi va mari volumul, iar daca aerul este uscat, lemnul va elimina vaporii de apa, diminuandu-si volumul. Ca urmare a acestui fapt, in timp, pot rezulta rosturi inestetice intre placile de parchet. Parchetul se poate deteriora mai mult sau mai putin rapid ori vizibil. Uneori, pe langa aparitia rosturilor dintre placi, se poate intampla ca placile de parchet sa devina concave/convexe, se pot constatata pe alocuri “simple” exfolieri ale stratului nobil ori chiar fisuri si deteriorari in profunzime. Pentru a se evita aceste situatii nedorite, trebuie tinut seama de cateva reguli si recomandari specifice, mai ales atunci cand parchetul este montat peste sistemul umed(peste sapa), la incalzirea prin pardoseala.

Evident, este alegerea fiecaruia pentru ce tip de finisaj opteaza, numai ca este foarte important ca specialistii in sisteme de incalzire prin pardoseala sa informeze potentialii beneficiari cu privire la diferentele dintre anumite configuratii ale instalatiei, cat si diferentele dintre montajul parchetului peste sistemul uscat(fara sapa) vs umed(cu sapa). Si nu ma refer la diferentele de pret, ci la rezultatele obtinute in exploatare. Cu alte cuvinte, reformuland, consider ca este de datoria specialistilor sa informeze potentialii beneficiari despre toate diferentele, facand cele mai bune recomandari, lasand la aprecierea potentialilor beneficiari alegerea finisajelor si a componentelor ce doresc a face parte din configuratia incalzirii prin pardoseala.

Producatorii de parchet nu sunt specialisti in sisteme de incalzire prin pardoseala, astfel incat, nu de putine ori, recomandarile lor privind anumite componente ce-ar “trebui” alese de catre beneficiari in configuratia incalzirii prin pardoseala, pot crea confuzii, fiind preponderent nepotrivite.
Iar cei care se ocupa de incalziri prin pardoseala(fie reprezentanti/vanzatori/executanti/consilieri), in covarsitor numar nu sunt specialisti. Exista foarte putini specialisti in domeniu. Greu de gasit. Dar nu imposibil.




Sistemul umed

Avand in vedere ca cel mai raspandit tip de montaj la incalzirea prin pardoseala este sistemul umed, chiar pentru finisare parchet, in general producatorii de parchet marcheaza produsele ce sunt compatibile cu acest tip de incalzire prin pardoseala printr-un simbol distinctiv, numai ca acestia nu indica intotdeauna si rezistenta termica(valoarea R).
Din nefericire, cum am mai spus intr-un articol precedent, multi confunda adesea rezistenta termica(valoarea R) cu conductivitatea termica(coeficientul λ), astfel apar erori colosale si se fac greseli monumentale. Ca le face un beneficiar, admitem ca este de inteles, insa acestea apartin uneori tocmai celor in care ar trebui sa aiba beneficiarii incredere, adica de catre cei vazuti ca specialisti(fie ei vanzatori, consilieri, executanti).
Cu cat valoarea R este mai mare, cu atat materialul respectiv este considerat mai bun izolator. Cu cat coeficientul λ este mai mic, cu atat conductivitatea este mai mica(adica o rezistenta mai mare). Ca notiune generala, s-a stabilit ca materialele sunt izolatoare termice daca au conductivitatea (coeficientul λ) = 0,065 W/mK. Un banal polistiren extrudat de 3 cm grosime, de exemplu, are coefiecientul λ = 0,033 W/mK. Iar un parchet triplu stratificat de 14 mm grosime are o rezistenta termica de 0,09 m2K/W. Daca se confunda(se inverseaza) ca interpretare coeficientul λ cu valoarea R, s-ar putea spune lejer ca polistirenul extrudat din exemplul dat este un excelent conducator termic, comparativ cu parchetul(valoarea 0,033 < 0,09). Adica o aberatie.

Astfel, intru a se evita diferite “surprize”, nicidecum placute, pentru sistemul umed la incalzirea prin pardoseala, cel mai indicat parchet este cel de tip special, marcat de producator a fi compatibil cu incalzirea prin pardoseala. Daca nu exista niciun marcaj de compatibilitate cu incalzirea prin pardoseala sau specificatii privind rezistenta termica a acestuia, un parchet laminat ar fi cel mai potrivit a fi ales. Fiindca-i cam lipseste fibra lemnoasa. In plus, daca acesta se deterioreaza prematur, nu “plangi” dupa bani.

Daca se doreste un parchet stratificat(dublu sau triplu) peste sistemul umed la incalzirea prin pardoseala, desi acesta are totusi o rezistenta termica scazuta si o stabilitate dimensionala buna, tot ar fi de preferat sa fie achizitionat cel marcat drept compatibil cu incalzirea prin pardoseala.
Rezistenta termica a parchetului depinde de tipul si grosimea acestuia, cat si de esenta, si poate varia de la 0,03 m2K/W la 0,15 m2K/W. Aceasta variatie a rezistentei termice poate duce, implicit, la o variatie a puterii degajate de incalzirea prin pardoseala.

Din pacate, este total falsa impresia ca un pas mai mic de montaj al tevilor(de exemplu de 10 cm sau chiar mai mic) poate conduce la o putere mai mare disipata si la o mai buna uniformizare a temperaturii la nivelul sapei.

Cu cat diferenta temperaturii agentului termic intre tur si retur circuite(∆T) este mai mica (ideal max. 5 ºC), cu atat este mai bine si pentru parchet, din punct de vedere al pastrarii stabilitatii sale dimensionale, in timp. De asemenea, pe langa valoarea ∆T cat mai mica, montajul in meandra simpla al tevilor(Figura 1) nu aduce variatii bruste de temperatura la nivelul pardoselii(vs montaj spirala – Figura 2), protejand parchetul de tensiuni, contribuind la pastrarea stabilitatii sale dimensionale pe intreaga suprafata.



La o valoare ∆T = 10 ºC, de ex., in varianta de montaj a circuitelor in spirala, variatiile temperaturii la nivelul sapei raman aceleasi ca si la un ∆T max. 5 ºC (Figura 2), insa efectul dat de diferentele si mai mari si mai bruste de temperatura dintre tur si retur, prin intregul circuit, atrage dupa sine “necesitatea” montarii pasului mai mic(implicit si teava mai multa, distribuitoare mai mari, s.a.m.d.), intalnindu-se indeosebi la instalatiile mai putin performante de incalzire prin pardoseala. Acest pas folosit(de 10 cm sau chiar mai mic), se explica in mod “docent” de catre unii vanzatori, cum ca intruchipeaza o “rezerva de putere” a instalatiei, folosita in caz “de nevoie”, nicidecum ca acest concept de montaj cu pas mic, a aparut in urma cu multi ani, la inceputurile incalzirii prin pardoseala, pastrandu-se in “poezie” pana in zilele noastre, ca obligativitate. Tot “poezia” spune ca acest pas mai mic este necesar pentru a preveni diferentele mari si bruste de temperatura la nivelul sapei ce-ar aparea daca s-ar monta un pas mai mare - ce zica-se nu ar asigura nici puterea necesara. Asadar, pasul mai mic ar “potoli” tensiunile aparute la nivelul sapei si a finisajului de tip parchet.


Bazaconii. Insa, din pacate, exista numeroase persoane ce iau aceste “informatii” drept bune. Si simplii vanzatori sunt priviti ca specialisti.

Una peste alta, lucrurile cam asa ar putea sa stea ca efect, insa in aceste posibile cazuri, nu pasul “necorespunzator” al circuitelor este responsabil, ci tipul de montaj si insasi configuratia sistemului de incalzire prin pardoseala in sine(ma refer in special la grupul de pompare si amestec – ce in cazul exemplificat este ori neperformant, ori absent).

Puterea emisa oricum ramane aceeasi, indiferent de pasul circuitelor. S-a calculat si demonstrat acest lucru intr-un articol precedent. Iar “rezerva de putere” adusa ca justificare, nu va fi niciodata necesara, implicit va ramane nefolosita. Si-atunci, se naste intrebarea, logica dealtfel: la ce foloseste atata teava-n plus?! Raspunsul este deductibil si cat se poate de simplu. La nimic. Punct.

Pe de alta parte, dincolo de pareri si “parerologi”, daca montajul in spirala ar oferi cele mai bune rezultate in cazul finisarilor de tip parchet, probabil toti producatorii de incalzire prin pardoseala ar avea si ar recomanda sistemul uscat montat in spirala, nicidecum in meandra simpla(cum dealtfel il prezinta).

Revenind exclusiv la parchet, in ceea ce priveste stabilitatea dimensionala a acestuia, este evident ca produsele multistrat sunt mult mai stabile decat cele din lemn masiv, datorita modului in care sunt fabricate(straturi de lemn aplicate perpendicular unul pe celalalt). In principiu, astfel, eventualele tensiuni ce apar la nivelul fiecarui strat datorita modificarii conditiilor ambientale(recte umiditate relativa si temperatura), se pot anula reciproc. In functie de mai multe caracteristici, stabilitatea dimensionala a parchetului stratificat, difera de la producator la producator. De exemplu, un parchet stratificat de 10 mm grosime poate avea o stabilitate dimensionala mai buna, un strat nobil mai gros si o valoare R mai mica decat acelasi tip de parchet, avand aceeasi grosime, apartinand altui producator. De obicei(dar s-au intalnit si rare exceptii), cea mai buna stabilitate dimensionala este oferita de parchetul marcat a fi compatibil cu incalzirea prin pardoseala.

In cazul alegerii montajului de parchet peste sistemul umed la incalzirea prin pardoseala, trebuie luat in calcul faptul ca transferul termic in cazul unui parchet lipit pe suport(pe sapa) este considerabil mai bun decat in cazul parchetului montat flotant peste sapa. Prin lipire, transferul termic se realizeaza mult mai bine si mai rapid, decat in cazul montajului flotant – unde, intre sapa si parchet apare un strat de material izolator si o perna de aer, ce, in acest caz(cat si comparativ cu montajul parchetului peste sistemul uscat) are un efect de bariera termica. 

Pentru lipirea parchetului pe sapa, se utilizeaza un adeziv silanic monocomponent. Datorita elasticitatii sale sporite, acesta poate prelua din tensiunile ce apar atat la nivelul sapei, cat si al parchetului.

Inainte de a incepe montajul parchetului pe sapa(sistem umed) trebuie verificata friabilitatea si umiditatea sapei(care, in cazul unei sape pe baza de ciment nu trebuie sa depaseasca 1,7%, iar  in cazul celor anhidrice trebuie sa fie de 0,3%).

In principiu, atat pentru sistemul umed, cat si pentru cel uscat, esentele cu o densitate medie si mare sunt cele recomandate pentru incalzirea prin pardoseala. De exemplu NU se aleg esentele de fag, mesteacan, paltin. 
 

Sistemul uscat

Privind incalzirea prin pardoseala - sistemul uscat(Figura 3), se poate alege si monta orice tip de parchet (laminat, dublu/ triplu stratificat ori masiv), fara ca acesta sa prezinte marcaje care sa ateste compatibilitatea cu incalzirea prin pardoseala. Singurele conditii fiind, totusi:
1.      Parchetul sa nu aiba lamelele foarte mici(scurte si inguste);
2.      Parchetul sa nu depaseasca 20 mm grosime;
3.      Montaj flotant;
4.      In configuratia sistemului de incalzire prin pardoseala sa fie prezente, pe fiecare nivel de distributie, grupuri de amestec si pompare performante(valoare ∆T max. 5 ºC).

Coroborand informatiile din acest articol cu cele precedente, printr-o analiza simpla se poate constata ca in cazul finisajelor de tip parchet, alegerea cea mai buna este sistemul uscat. 

Acest lucru nu inseamna ca parchetul nu se poate/nu este recomandat a se monta si peste sistemul umed(pe sapa). Ba da. Doar ca, in acest caz, trebuie tinut seama de mai multe elemente si conditii, pentru un rezultat cat mai bun. Ce nu va fi la fel de bun ca in cazul sistemului uscat. Dar va fi oarecum pe aproape…


Intr-un viitor articol o sa vorbim si despre racirea prin pardoseala.




joi, 26 iunie 2014

Sistemul umed si sistemul uscat la incalzirea prin pardoseala




Prezentare. Comparatii. Observatii. Recomandari.

In acest articol o sa prezint, pe scurt, atat sistemul umed, cat si sistemul uscat la incalzirea prin pardoseala. “Condimentand” prezentarea cu cateva comparatii, observatii si recomandari.

Sistemul umed
Sistemul umed, inseamna, concis, acel tip de montaj al circuitelor de incalzire prin pardoseala, care, ulterior punerii in opera, se va acoperi cu sapa.
Sistemul umed este cel mai raspandit tip de montaj la incalzirea prin pardoseala, atat pentru finisari calde (parchet/mocheta), cat si pt finisari reci(gresie, marmura, granit, etc).

Componente:
-         banda perimetrala – autoadeziva, cu “şorţ”
-         material izolator - poate fi de mai multe tipuri – vezi aici
-         circuitele/buclele - tevile sunt montate deasupra suportului izolator (fie intre nuturi, fie cu cleme, fie pe grile + cleme, fie pe plasa speciala/STM + coliere PVC, etc – in functie de tipul si varianta de montaj aleasa)
-         sapa - tevile si izolatia sunt acoperite de sapa; sapa necesita adaugarea unui aditiv de elasticizare
-         tip finisare - poate fi parchet, mocheta, gresie, travertin, granit, marmura, s.a.


Pentru montajul sistemului umed la instalatii cu configuratii slabe ca performante, grosimea recomandata a sapei variaza intre 7 si 10 cm, calculata de la nivelul superior al suportului izolator. Adica de 5-8 cm peste nivelul superior al tevilor circuitelor de incalzire prin pardoseala.

Pentru sisteme de incalzire prin pardoseala(configuratii performante) – sistem umed de montaj, grosimea recomandata a sapei este intre 5 si 7 cm, calculata de la nivelul superior al suportului izolator. Adica de 3-5 cm grosime, calculand de la nivelul superior al tevilor circuitelor de incalzire prin pardoseala. Uzual se foloseste o sapa de 5 cm(calculata de la nivelul superior al suportului izolator).


Tipuri de montaj pentru tevile circuitelor de incalzire prin pardoseala la sistemul umed

Montajul tevilor in sistem tacker(fixarea tevilor cu cleme, pe suport) este potrivit atat montajului in meandra simpla, meandra dubla, cat si in spirala. Majoritatea executantilor considera foarte greoi montajul in meandra simpla si meandra dubla, astfel incat prefera montajul in spirala. Totodata, vanzatorii-executanti propun si aleg acest tip de montaj fiindca pot realiza usor pas de 100 sau mai mic.


Montajul tevilor peste placile cu nuturi este potrivit atat montajului in meandra simpla, meandra dubla, cat si in spirala. Executantilor le este indiferent ce tip de meandra se monteaza, insa preponderent vanzatorii-executanti propun si aleg montajul in spirala. Fiindca astfel, bineinteles, pot monta pas de 100 sau mai mic.


Sistemul uscat
Sistemul uscat inseamna, foarte pe scurt, acel tip de montaj al circuitelor de incalzire prin pardoseala, care, ulterior punerii in opera, NU se va acoperi cu sapa. Totodata, nu necesita banda perimetrala la punerea in opera. Sistemul uscat este dedicat in special finisarilor de tip parchet.

Componente:
-         material izolator - poate fi de mai multe tipuri, cum am mai spus
-         placi de aliaj aluminiu - aliaj special – grosime tabla 0,3 – 0,5 mm – in fct de producator
-         circuitele - tevile sunt montate pe suportul izolator, incastrate in acesta, sub placile de aluminiu
-         folie speciala - se monteaza sub parchet -  in tandem cu placile de aluminiu, contribuie la uniformizarea temperaturii pe intreaga suprafata, cat si la o mai buna difuzie a caldurii
-         tip finisare - parchet – montaj flotant

Pasul uzual de montaj al tevilor circuitelor la sistemului uscat este de 200 mm.
Folia speciala se gaseste frecvent in reteaua de magazine Dedeman. Cost aprox. 65 lei/rola(17,5 mp).

Inaltimea sistemului uscat poate sa varieze in functie de grosimea izolatiei, cumulata cu cea a parchetului. Inaltimea sistemului uscat poate fi intre 32 si 52 mm(fara parchet).

Sistemul uscat este cel mai putin promovat tip de montaj la incalzirea prin pardoseala, chiar daca este cel mai potrivit pentru finisarile cu parchet, avand multiple avantaje(vs sistem umed cu finisare parchet). Desi, multe firme de profil au in cataloage componente pentru alcatuirea sistemului uscat, acestia arareori(spre deloc) le propun si le oferteaza.

Pe piata se intalnesc cateva variante, propuse si vandute ca “sistem uscat”. Ce, bineinteles, in primul rand atrag ca si nume generic. In al doilea rand, atrag ca si pret de achizitie, comparativ.

De ex, exista firme ce propun, recomanda si vand, in loc de placile de aluminiu, placi din otel, zincate. Acestea au o emisivitate acceptabila si radiatie bunicica, insa se coteaza, ca si parametri, ca si rezultate in exploatare, sub placile de aliaj de aluminiu.

Alte firme, recomanda, propun si vand drept sistem uscat, placi izolatoare cu folii de aluminiu caserate(sau doar folii de aluminiu cu care sa se acopere izolatia) cu grosime a foliei de cativa microni(in genul foliei alimentare), ce au radiatie slabuta si o si mai slaba emisivitate. Se situeaza ca parametri si rezultate in exploatare, cu mult sub placile din tabla de aluminiu. Chiar si sub placile de otel, zincate.

Atat pt sistemul umed, cat si pt sistemul uscat, vanzatorii au nascocit tot felul solutii si variante, care mai de care mai “performante”(cu ghilimelele de rigoare), sustinute preponderent de baliverne.


EXEMPLIFICARI:

Sistem umed - varianta de montaj cu grile si cleme tacker


Sistem umed - varianta de montaj cu plasa, grile si coliere PVC


Sistem uscat, montaj cu placi din tabla de aliaj aluminiu


Sistem uscat, montaj cu placi de tabla de aliaj aluminiu – finisare parchet


Folie speciala - se monteaza peste sistemul uscat, sub parchet – varianta 1


Folie speciala - se monteaza peste sistemul uscat, sub parchet – varianta 2



Placi tabla din aliaj aluminiu – profil


Sectiune sistem uscat



Privind finisarea cu parchet la incalzirea prin pardoseala, sistem uscat vs sistem umed o sa discutam ceva mai in detaliu intr-un articol viitor.

sâmbătă, 21 iunie 2014

Pasul circuitelor de incalzire prin pardoseala



Ce pas folosim la circuitele (buclele) incalzirii prin pardoseala?

Multa lume traieste cu impresia ca pasul mic al circuitelor la incalzirea prin pardoseala este cel mai bun. Unii vanzatori(specialisti nu ii pot numi) recomanda pas de 100 (mm) sau chiar mai mic, la incalzirea prin pardoseala. Altii, la fel de vanzatori, recomanda in zonele cu suprafete vitrate mari, indesirea pasului, ajungand chiar si la 50 (mm).
Daca acestia propun beneficiarilor o configuratie a instalatiei de incalzire prin pardoseala slaba ca performante, ori in cazul imobilelor slab termoizolate, admit a se recomanda pasul de 100 sau mai mic.

Insa, chiar si cu o configuratie relativ acceptabila ca si performante, si la imobile mediu termoizolate, vanzatorii recomanda tot pas de 100 la circuitele incalzirii prin pardoseala, afirmand ca acesta este cel mai bun, cel mai corect calculat, subliniind ca imobilul se incalzeste mai rapid asa decat daca s-ar folosi pasul de 150 si ca d.p.d.v. al consumului de energie este mai economic astfel, bla-bla, bla-bla...

Sa vedem cum de fapt stau lucrurile, dincolo de cuvinte. Se da ca ex. o camera de 50 mp dintr-un imobil anvelopat (termoizolat) mediu. Am ales o dimensiune mare a camerei, ca sa fie exemplul dat cat mai elocvent. Montaj teava PEX 16*2.0 la circuite, sistem umed (adica cel cu sapa deasupra tevilor), finisare placi ceramice. Temp. max. agent termic secundar tur max. 41 ºC si retur max. 36 ºC (∆T max 5 ºC). Temp. la nivelul pardoselei max. 29 ºC. Temp. exterior: -20 ºC. Se solicita Temp. ambient 21 ºC.

Situatia 1 – circuite cu pas de 100.
Sunt necesare 7 circuite de cate 71 ml, cu un debit total de 760 l/h, obtinandu-se un efect termic de 4,4 kW.

Situatia 2 -  circuite cu pas de 150.
Sunt necesare 5 circuite de cate 67 ml, cu un debit total de 760 l/h, obtinandu-se un efect termic de 4,4 kW.

Concluzie:
Atat in situatia 1, cat si in situatia 2, consumul de energie este acelasi, efectul termic obtinut este acelasi. Doar difera numarul de circuite, implicit si metrajul de teava folosit. In situatia 1, necesarul de teava este de 497 ml. In situatia 2, necesarul de teava este de 335 ml. Diferenta: 162 ml de teava(cu peste 45% mai multa in situatia 1, montandu-se la pas de 100). Asadar, prin diferenta, in situatia 2 rezulta si un ansamblu distribuitor-colector mai mic, actuatoare mai putine pe partea de automatizare, s.a.m.d.

O camera de 50 mp dintr-un imobil anvelopat bine, are un necesar termic de cca 2,5 - 3 kW.
Este evident ca pasul de 100 ar putea avea o putere termica mai mare, daca privim acest aspect strict d.p.d.v. al cantitatii de agent termic ce poate fi transportat prin circuite. Insa, daca nu se foloseste niciodata acest surplus de putere, atunci puterea respectiva ar fi alocata inutil, implicit si surplusul de teava ar fi montat/vandut degeaba.
Aceasta rezerva de putere, aceasta supradimensionare, data de pasul circuitelor de 100(sau chiar mai mic), poate fi admisa, asa cum am mai spus, la instalatiile de incalzire prin pardoseala fara pretentii, unde grupurile de amestec si pompare sunt slabe ca performante sau chiar inexistente ori la imobile slab anvelopate.

Adevarul este ca si mie mi-ar placea sa vand mai multa teava si componente mai multe, insa nu mi se pare corect sa o fac, uzand de dezinformare, folosind “ocaua mica”, mai ales cand cunosc detaliile tehnice ale domeniului. Si ca toate calculele pornesc de la necesar catre sursa, nicidecum invers. Pe de alta parte, mi-as da cu firma-n cap - cum se spune - fiindca eu propun si recomand tuturor sisteme de incalzire prin pardoseala cu performante inalte. De ex, sisteme de incalzire prin pardoseala cu grupuri de amestec si pompare ce pot obtine in circuitul termic secundar(adica in circuitele incalzirii prin pardoseala) o valoare ∆T de max 5 ºC si o autoadaptare a debitelor pe fiecare circuit, in functie de nr acestora inchise /deschise. Ori izolatii cu coeficient λ cat mai mic si valoare R cat mai mare. Sau tevi PEX cu durata de viata foarte mare si proprietati fizice excelente. Cum sa imi permit sa recomand pas de 100 sau mai mic, atata vreme cat stiu ca este inutil?!

Despre grupuri de pompare si amestec(GPA), despre performantele acestora, vom discuta intr-un viitor articol.

Termoizolatia sistemului de incalzire prin pardoseala



Poate multa lume se intreaba ce tip de izolatie sa aleaga la incalzirea prin pardoseala, care este mai buna, care este mai putin buna…
Fie ca vorbim de placi cu nuturi, de placi/panouri tacker, de placi EPS(polistiren expandat), sau de placi XPS(polistiren extrudat), izolatia, la nivelul solului, sub tevile instalatiei, reprezinta o parte importanta din sistemul de incalzire prin pardoseala.

Daca se vorbeste de placi cu nuturi sau placi/panouri tacker, de obicei, majoritatea vanzatorilor, in discutiile cu potentialii beneficiari, pun accent pe partea vizual-estetica a montajului tevilor de deasupra, cat si pe usurinta si rapiditatea de punere in opera. Pe scurt, mai degraba pe caracteristici ce faciliteaza montajul si pe “impresia artistica” a beneficiarului. La o privire superficiala, toate aceste tipuri de izolatii par a fi excelente. Daca privim in detaliu si se fac comparatii, se pot observa diferente majore.

Coeficientul λ si valoarea R
Conductivitatea termica λ, reprezinta capacitatea izolatoare a unui material. Se exprima in W/mK.
Coeficient λ mic inseamna capacitate mica a materialului de a pierde caldura, coeficient λ mare inseamna capacitate mare a materialului de a pierde caldura.
Asadar, un material cu cat are coeficientul λ mai mic, cu atat este un izolator mai bun.
Insa, ce este de facut daca se doreste a se compara capacitatea izolatoare a unui material, de diferite grosimi, fie de 2 cm, de 3 cm, de 5cm…?
Pentru aceasta s-a introdus notiunea de rezistenta termica la transmisia caldurii ( R ), care este direct proportionala cu grosimea materialului si invers proportionala cu conductivitatea. (R=d/λ)
Rezistenta temica, R, arata capacitatea unei anumite grosimi a materialului respectiv de a NU pierde caldura.
Ca atare, cand se alege termoizolatia la sistemul de incalzire prin pardoseala, acest lucru se face in functie de conductivitatea termica (λ), insa conteaza si grosimea acestui material, care da rezistenta termica ce se doreste.

Exemple, comparatii si recomandari:

- Placi cu nuturi sau izolatie sub folie PVC cu nuturi – material EPS(de obicei, de inalta densitate, insa pot exista si “surprize”):
Cel mai mic coeficent λ pe care l-am gasit = 0,034 W/mK
La 20 mm grosime(fara nut), valoare R = 0,588 m2K/W
La 30 mm grosime(fara nut), valoare R = 0,88 m2K/W

Pret de piata/mp(in fct de grosime, tip, dealer si producator): intre 4 si 9 euro (pretul include TVA).
Recomandare: verificati coeficientul λ al materialului izolator propus, poate fi vorba de EPS de joasa densitate(coeficient λ > 0,045 W/mK), aflat sub o folie cu nuturi(din PVC).

- Placi/panouri tacker - material EPS(de obicei, de inalta densitate):
Cel mai mic coeficent λ pe care l-am gasit = 0,035 W/mK
La 20 mm grosime, valoare R = 0,57 m2K/W
La 30 mm grosime, valoare R = 0,857 m2K/W

Uzual, pentru acest tip de izolatie se oferteaza cea de 20 mm, ca sa “rezulte” pretul/mp cat mai atractiv pentru potentialul beneficiar. Pret de piata/mp(in fct de grosime, dealer si producator): intre 3 si 5 euro (pretul include TVA).
Recomandare: verificati coeficientul λ al materialului izolator propus, poate fi chiar si de 0,045 W/mK (sau chiar mai mare).

- Placi polistiren extrudat (XPS):
Cel mai mic coeficent λ pe care l-am gasit = 0,027 W/mK
La 30 mm grosime, valoare R = 1,11 m2K/W
La 50 mm grosime, valoare R = 1,85 m2K/W

Personal, recomand izolatia de acest tip(XPS grafitat), de 30 mm grosime(nu mai putin!). Pret de piata/mp: 2,5 - 2,7 euro (pretul include TVA). Si 4,5 - 5 euro/mp pentru cel de 50 mm (pretul include TVA).
La parter, in cazul in care imobilul are demisol/garaj/subsol, dedesubt, neincalzit, ori sub placa exista o termoizolatie slaba sau inexistenta, recomand XPS de 50 mm grosime. La etaj(e) se poate alege XPS de 30 mm grosime.
Acest tip de izolatie il gasiti la orice depozit de materiale de constructii.

TOATE materialele izolatoare enumerate mai sus, drept exemple, se incadreaza ca valori in standardele europene, privind incalzirea prin pardoseala. Bineinteles, fiecare alege dupa criteriile sale personale. Eu doar am facut niste comparatii si recomandari. De care puteti tine seama. Sau nu.

Pe langa coeficientul λ si valoarea R, mai exista si alte caracteristici si detalii ce fac din materialul ofertat un bun sau un mai slab izolator la incalzirea prin pardoseala. Despre acestea, poate intr-un articol viitor.

Nu uitati sa verificati coeficientul λ al materialului izolator ce vi se propune la incalzirea prin pardoseala!