Sistemul umed sau sistemul uscat?
In decursul timpului am participat la discutii interesante, insa am fost si
martor la unele opace, elucubrante si sterile, astfel incat am auzit tot felul
de mituri si teorii, care mai de care mai “savante”, referitoare la incalzirea
prin pardoseala. Printre acestea, de exemplu, am auzit si persoane ce-au
afirmat ca parchetul nu este recomandat la incalzirea prin pardoseala. Aceasta
afirmatie(ca multe altele, dealtfel) reprezinta de fapt o exagerare grosolana -
ca sa o numesc astfel, finut.
Producatorii de parchet declara ca orice tip de parchet este potrivit pentru
incalzirea prin pardoseala, cu mentiunea ca trebuie luata in considerare
rezistenta termica a acestuia si faptul ca parchetul din lemn masiv, cat si cel
multistrat (stratificat), lucreaza in timp. Parchetul fiind influentat continuu
de temperatura si de umiditate. Astfel incat, intr-un imobil, daca umiditatea
este mare, lemnul va absorbi vaporii de apa si isi va mari volumul, iar daca
aerul este uscat, lemnul va elimina vaporii de apa, diminuandu-si volumul. Ca urmare
a acestui fapt, in timp, pot rezulta rosturi inestetice intre placile de
parchet. Parchetul se poate deteriora mai mult sau mai putin rapid ori vizibil.
Uneori, pe langa aparitia rosturilor dintre placi, se poate intampla ca placile
de parchet sa devina concave/convexe, se pot constatata pe alocuri “simple”
exfolieri ale stratului nobil ori chiar fisuri si deteriorari in profunzime. Pentru
a se evita aceste situatii nedorite, trebuie tinut seama de cateva reguli si
recomandari specifice, mai ales atunci cand parchetul este montat peste
sistemul umed(peste sapa), la incalzirea prin pardoseala.
Evident, este alegerea fiecaruia pentru ce tip de finisaj opteaza, numai ca
este foarte important ca specialistii in sisteme de incalzire prin pardoseala
sa informeze potentialii beneficiari cu privire la diferentele dintre anumite
configuratii ale instalatiei, cat si diferentele dintre montajul parchetului
peste sistemul uscat(fara sapa) vs umed(cu sapa). Si nu ma refer la diferentele
de pret, ci la rezultatele obtinute in exploatare. Cu alte cuvinte, reformuland,
consider ca este de datoria specialistilor sa informeze potentialii beneficiari
despre toate diferentele, facand cele mai bune recomandari, lasand la
aprecierea potentialilor beneficiari alegerea finisajelor si a componentelor ce
doresc a face parte din configuratia incalzirii prin pardoseala.
Producatorii de parchet nu sunt specialisti in sisteme de incalzire prin
pardoseala, astfel incat, nu de putine ori, recomandarile lor privind anumite
componente ce-ar “trebui” alese de catre beneficiari in configuratia incalzirii
prin pardoseala, pot crea confuzii, fiind preponderent nepotrivite.
Iar cei care se ocupa de incalziri prin pardoseala(fie reprezentanti/vanzatori/executanti/consilieri),
in covarsitor numar nu sunt specialisti. Exista foarte putini specialisti in
domeniu. Greu de gasit. Dar nu imposibil.
Sistemul umed
Avand in vedere ca cel mai raspandit tip de montaj la incalzirea prin
pardoseala este sistemul umed, chiar pentru finisare parchet, in general
producatorii de parchet marcheaza produsele ce sunt compatibile cu acest tip de
incalzire prin pardoseala printr-un simbol distinctiv, numai ca acestia nu
indica intotdeauna si rezistenta termica(valoarea R).
Din nefericire, cum am mai spus intr-un articol precedent, multi confunda adesea
rezistenta termica(valoarea R) cu conductivitatea termica(coeficientul λ),
astfel apar erori colosale si se fac greseli monumentale. Ca le face un beneficiar,
admitem ca este de inteles, insa acestea apartin uneori tocmai celor in care ar
trebui sa aiba beneficiarii incredere, adica de catre cei vazuti ca specialisti(fie
ei vanzatori, consilieri, executanti).
Cu cat valoarea R este mai mare, cu atat materialul respectiv este considerat
mai bun izolator. Cu cat coeficientul λ este mai mic, cu atat conductivitatea este
mai mica(adica o rezistenta mai mare). Ca notiune generala, s-a stabilit ca
materialele sunt izolatoare termice daca au conductivitatea (coeficientul λ) =
0,065 W/mK. Un banal polistiren extrudat de 3 cm grosime, de exemplu, are
coefiecientul λ = 0,033 W/mK. Iar un parchet triplu stratificat de 14 mm grosime are o rezistenta termica
de 0,09 m
2K/W. Daca se confunda(se inverseaza) ca interpretare coeficientul
λ cu valoarea R, s-ar putea spune lejer ca polistirenul extrudat din exemplul
dat este un excelent conducator termic, comparativ cu parchetul(valoarea 0,033
< 0,09). Adica o aberatie.
Astfel, intru a se evita diferite “surprize”, nicidecum placute, pentru
sistemul umed la incalzirea prin pardoseala, cel mai indicat parchet este cel de
tip special, marcat de producator a fi compatibil cu incalzirea prin
pardoseala. Daca nu exista niciun marcaj de compatibilitate cu incalzirea prin
pardoseala sau specificatii privind rezistenta termica a acestuia, un parchet laminat
ar fi cel mai potrivit a fi ales. Fiindca-i cam lipseste fibra lemnoasa. In
plus, daca acesta se deterioreaza prematur, nu “plangi” dupa bani.
Daca se doreste un parchet stratificat(dublu sau triplu) peste sistemul umed
la incalzirea prin pardoseala, desi acesta are totusi o rezistenta termica scazuta
si o stabilitate dimensionala buna, tot ar fi de preferat sa fie achizitionat
cel marcat drept compatibil cu incalzirea prin pardoseala.
Rezistenta termica a
parchetului depinde de tipul si grosimea acestuia, cat si de esenta, si poate
varia de la 0,03 m2K/W la 0,15 m2K/W. Aceasta variatie a
rezistentei termice poate duce, implicit, la o variatie a puterii degajate de
incalzirea prin pardoseala.
Din pacate, este total falsa impresia ca un pas mai mic de montaj al tevilor(de
exemplu de 10 cm
sau chiar mai mic) poate conduce la o putere mai mare disipata si la o mai buna
uniformizare a temperaturii la nivelul sapei.
Cu cat diferenta temperaturii agentului termic intre tur si retur circuite(∆T)
este mai mica (ideal max. 5 ºC), cu atat este mai bine si pentru parchet, din
punct de vedere al pastrarii stabilitatii sale dimensionale, in timp. De
asemenea, pe langa valoarea ∆T cat mai mica, montajul in meandra simpla al
tevilor(Figura 1) nu aduce variatii bruste de temperatura la nivelul pardoselii(vs
montaj spirala – Figura 2), protejand parchetul de tensiuni, contribuind la
pastrarea stabilitatii sale dimensionale pe intreaga suprafata.
La o valoare ∆T = 10 ºC, de ex., in varianta de montaj a circuitelor in
spirala, variatiile temperaturii la nivelul sapei raman aceleasi ca si la un ∆T
max. 5 ºC (Figura 2), insa efectul dat de diferentele si mai mari si mai bruste
de temperatura dintre tur si retur, prin intregul circuit, atrage dupa sine
“necesitatea” montarii pasului mai mic(implicit si teava mai multa,
distribuitoare mai mari, s.a.m.d.), intalnindu-se indeosebi la instalatiile mai
putin performante de incalzire prin pardoseala. Acest pas folosit(de 10 cm sau chiar mai mic), se explica in
mod “docent” de catre unii vanzatori, cum ca intruchipeaza o “rezerva de
putere” a instalatiei, folosita in caz “de nevoie”, nicidecum ca acest concept de
montaj cu pas mic, a aparut in urma cu multi ani, la inceputurile incalzirii
prin pardoseala, pastrandu-se in “poezie” pana in zilele noastre, ca
obligativitate. Tot “poezia” spune ca acest pas mai mic este necesar pentru a
preveni diferentele mari si bruste de temperatura la nivelul sapei ce-ar aparea
daca s-ar monta un pas mai mare - ce zica-se nu ar asigura nici puterea necesara.
Asadar, pasul mai mic ar “potoli” tensiunile aparute la nivelul sapei si a
finisajului de tip parchet.
Bazaconii. Insa, din pacate, exista numeroase persoane ce iau aceste “informatii”
drept bune. Si simplii vanzatori sunt priviti ca specialisti.
Una peste alta, lucrurile cam asa ar putea sa stea ca efect, insa in aceste posibile
cazuri, nu pasul “necorespunzator” al circuitelor este responsabil, ci tipul de
montaj si insasi configuratia sistemului de incalzire prin pardoseala in sine(ma
refer in special la grupul de pompare si amestec – ce in cazul exemplificat
este ori neperformant, ori absent).
Puterea emisa oricum ramane aceeasi, indiferent de pasul circuitelor. S-a
calculat si demonstrat acest lucru intr-un
articol precedent. Iar “rezerva de
putere” adusa ca justificare, nu va fi niciodata necesara, implicit va ramane
nefolosita. Si-atunci, se naste intrebarea, logica dealtfel: la ce foloseste
atata teava-n plus?! Raspunsul este deductibil si cat se poate de simplu. La
nimic. Punct.
Pe de alta parte, dincolo de pareri si “parerologi”, daca montajul in
spirala ar oferi cele mai bune rezultate in cazul finisarilor de tip parchet,
probabil toti producatorii de incalzire prin pardoseala ar avea si ar recomanda
sistemul uscat montat in spirala, nicidecum in meandra simpla(cum dealtfel il prezinta).
Revenind exclusiv la parchet, in ceea ce
priveste stabilitatea dimensionala a acestuia, este evident ca produsele
multistrat sunt mult mai stabile decat cele din lemn masiv, datorita modului in
care sunt fabricate(straturi de lemn aplicate perpendicular unul pe celalalt). In
principiu, astfel, eventualele tensiuni ce apar la nivelul fiecarui strat
datorita modificarii conditiilor ambientale(recte umiditate relativa si
temperatura), se pot anula reciproc. In functie de mai multe caracteristici, stabilitatea
dimensionala a parchetului stratificat, difera de la producator la producator.
De exemplu, un parchet stratificat de 10 mm grosime poate avea o stabilitate dimensionala mai buna, un strat
nobil mai gros si o valoare R mai mica decat acelasi tip de parchet, avand
aceeasi grosime, apartinand altui producator. De obicei(dar s-au intalnit si rare
exceptii), cea mai buna stabilitate dimensionala este oferita de parchetul marcat
a fi compatibil cu incalzirea prin pardoseala.
In cazul alegerii montajului de parchet peste sistemul umed la
incalzirea prin pardoseala, trebuie luat in calcul faptul ca transferul termic
in cazul unui parchet lipit pe suport(pe sapa) este considerabil mai bun decat
in cazul parchetului montat flotant peste sapa.
Prin lipire, transferul termic se realizeaza mult mai bine si
mai rapid, decat in cazul montajului flotant – unde, intre sapa si parchet
apare un strat de material izolator si o perna de aer, ce, in acest caz(cat si
comparativ cu montajul parchetului peste sistemul uscat) are un efect de
bariera termica.
Pentru lipirea parchetului pe sapa, se utilizeaza un adeziv silanic monocomponent.
Datorita elasticitatii sale sporite, acesta poate prelua din tensiunile
ce apar atat la nivelul sapei, cat si al parchetului.
Inainte de a incepe montajul parchetului
pe sapa(sistem umed) trebuie verificata friabilitatea si umiditatea
sapei(care, in cazul unei sape
pe baza de ciment nu trebuie sa depaseasca 1,7%, iar
in cazul celor anhidrice trebuie sa fie de 0,3%).
In principiu, atat pentru sistemul umed,
cat si pentru cel uscat, esentele cu o densitate medie si mare sunt cele
recomandate pentru incalzirea prin pardoseala. De exemplu NU se aleg esentele de
fag, mesteacan, paltin.
Sistemul uscat
Privind incalzirea prin pardoseala -
sistemul uscat(Figura 3), se poate alege si monta orice tip de parchet (laminat,
dublu/ triplu stratificat ori masiv), fara ca acesta sa prezinte marcaje care
sa ateste compatibilitatea cu incalzirea prin pardoseala. Singurele conditii
fiind, totusi:
1. Parchetul sa nu aiba lamelele foarte mici(scurte si
inguste);
2. Parchetul sa nu depaseasca 20 mm grosime;
3. Montaj flotant;
4. In configuratia sistemului de incalzire prin
pardoseala sa fie prezente, pe fiecare nivel de distributie, grupuri de amestec
si pompare performante(valoare ∆T max. 5 ºC).
Coroborand informatiile din acest articol
cu cele precedente, printr-o analiza simpla se poate constata ca in cazul
finisajelor de tip parchet, alegerea cea mai buna este sistemul uscat.
Acest lucru nu inseamna ca parchetul nu
se poate/nu este recomandat a se monta si peste sistemul umed(pe sapa). Ba da.
Doar ca, in acest caz, trebuie tinut seama de mai multe elemente si conditii,
pentru un rezultat cat mai bun. Ce nu va fi la fel de bun ca in cazul sistemului
uscat. Dar va fi oarecum pe aproape…
Intr-un viitor articol o sa vorbim si despre
racirea prin pardoseala.
